Spre un regim de apartheid in Republica Moldova?

Intr-o masa rotunda dedicata Republicii Moldova desfasurata la Institutul Harriman de Relatii Internationale a Universitatii Columbia, reputatul comentator politic american Vladimir Socor vorbea, referindu-se la recentele tentative de federalizare din republica, convingator si competent, despre riscul unei expertize eronate si, in consecinta, a unei decizii pripite a Statelor Unite ale Americii in ceea ce priveste chestiunea cea mai arzatoare a Republicii Moldova. Intr-o companie selecta – coordonatorul dezbaterii era editorul prestigioasei publicatii Nationalities Paper a Asociatiei pentru Studiul Nationalitatilor, iar printre vorbitori se numarau universitari si experti americani sau functionari britanici de la British Department of Defense si Foreign and Commonwealth Office -, cercetatorul de la Institute for Advanced Strategic & Political Studies (Washington) si editorialist la Wall Stret Journal Europe argumenta, in esenta, in acest fel: SUA vor sa rezolve rapid chestiunea Transnistriei si, abstractie facand de datele concrete din teren, utilizeaza, ca un soi de deux et machina, solutia federalizarii – federalizare oricum si cu orice pret. Interfata americana in Republica Moldova, respectiv misiunea OSCE condusa de Ambasadorul William Hill, a fost principala tinta a analizei comentatorului de la Washington. Si nu doar pentru ca ambasadorul scrie, semneaza, vorbeste sau da interviuri numai in limba rusa, ci pentru ca prestatia sa expliciteaza scandalos pozitia fata de Republica Moldova pe care W. Hill a exprimat-o anul trecut in revista "Helsinki Monitor" (2002, no 2, p. 129), organ al OSCE. Iata ce scrie pe prima pagina a acestui articol evaluativ (citam in engleza ca sa nu existe dubii de nici un fel): "Russia made progress toward building normal relations with this small neighboring former republic of the Soviet Union. Local Transdniestrian authorities demonstrated their willingness, albeit grudging at times, to observe general European norms and agreements".

Nici mai mult nici mai putin! Lasa ca si ultima asertiune, dupa care autoritatile transnistrene "si-au aratat vointa... de a respecta normele si acordurile generale europene" este enorma, dar afirmatia ca Moldova este vecina cu Rusia te lasa fara grai. Si asta o spune insusi seful OSCE, organizatie care afirma ca vrea sa rezolve problemele de dincolo de Prut! In psihanaliza, aceasta "Freudian slip of tongue" are un nume si o semnificatie, dar nu cazul sa detaliem aici. Suficient sa spunem ca ea ar fi trecut, poate, neobservata, daca prestatia ulterioara a lui William Hill nu ar fi "confirmat-o" sistematic. Si asta s-a observat limpede nu numai la Chisinau – prin condeiele cele mai titrate si influente: Petru Bogatu, Igor Burciu, C. Tanase etc. sau repezentantii societatii civile (Institutul de Politici Publice) -, dar, iata, si la Washington.

Care este miezul chestiunii? Proiectul federalizarii – faimosul Acord "propus" de OSCE anul trecut – stipuleaza, in esenta, formarea unei federatii in care partea transnistreana va avea – in orice problema (limba, istorie, politica externa etc.) – dreptul de veto. Ca acest proiect este calchiat dupa constitutia rusa, se stie deja si a fost probat in presa democratica de la Chisinau. Ceea ce nu vrea sa se stie insa este ca, in actuala formula, orice proiect emanat din partea institutiilor "insarcinate" cu gestionarea chestiunii – UE a fost de la inceput exclusa! - este, din start, partizat si tendentios. Si iata de ce.

In primul rand, OSCE este o institutie in care Rusia, ca parte a organizatiei, controleaza orice decizie prin dreptul de veto pe care il are. Asa numitul mecanism al celor cinci – Rusia-Ucraina-OSCE-Moldova-Transnistria - exclude Occidentul, izoleaza Republica Moldova si da, iarasi, proeminenta si ultimul cuvant Rusiei. Pactul tripartit Ucraina-Rusia-Republica Moldova confera Rusiei, o data in plus, control asupra oricarei decizii. (intre altele, sa sesizam ca unul dintre vecinii Moldovei, Romania, este exclus de la orice dezbateri sau negocieri, in ciuda proximitatii teritoriale sau a romanilor – majoritari – care traiesc in republica.) in plus, reprezentantii Transnistriei in asa numita Comisie Mixta pentru elaborarea constitutiei unei Republici Moldova "federalizate" cuprinde sapte membrii dintre care sase rusi (si un "moldovean"), majoritatea veniti din Rusia, dintre care trei au interdictie de a calatori in tarile UE sau in SUA. Situatia e hilara: sunt oameni acuzati de catre Occident pentru activitati criminale, dar, sub umbrela OSCE si protejati de Rusia, vor decide soarta unui stat independent si recunoscut la ONU!

Toate deciziile emanate de la aceste organisme au, in consecinta, un "expeditor" clar – Moscova – si un mesaj limpede scris in limba rusa (printre altele, limba in care W. Hill semneaza toate documentele care privesc diferendul transnistrean). Pentru cine insa se straduieste atat Moscova sa intervina, iar Occidentul – deocamdata - sa se abtina si sa taca? Si cu ce consecinte politice si geopolitice?

Proportia populatiei Transnistriei dupa criteriul etnic este urmatoarea (sursele sunt sovietice): 42% romani, 26% ucraineni, 22% rusi. Rusii sunt, asadar, o minoritate. Reprezentarea la nivelul deciziei a acestei populatii este insa alta. Cu ocazia publicarii numelor celor carora li se aplica restrictii de circulatie internationala, Departamentul de Stat al Statelor Unite a prezentat si locul nasterii celor 17 lideri transnistreni carora li se aplica acest tratament. Nu numai ca acesti lideri de la Tiraspol sunt, etnic, rusi, dar aproape toti acestia au cetatenia rusa si au fost transferati acolo de catre URSS sau Rusia (prin urmare, ei nu ar fi reprezentativi nici macar pentru rusii din Transnistria!). Incepand de la asa-numitul presedinte Smirnov si cei doi fii ai sai – unul seful vamii si celalalt consilierul sefului vamii! -, seful aparatului de securitate al Transnistriei – generalul Vladimir Antiufeiev (acuzat de crima si dat in urmarire in Lituania si Letonia) –, adjunctul sau, "ministrul" de interne, "ministrul" apararii, "ministrul" de externe etc. etc.

Prin urmare, in conditiile in care formula initiala a proiectului de federalizare se mentine, avem de-a face cu un regim in care o minoritate etnica conduce si decide in chestiuni care privesc un spatiu multicultural complex si in care majoritatea este sistematic exclusa. O etnocratie la marginea Europei, in plin secol XXI! Obstinatia cu care OSCE il sustine si promoveaza iti da fiori, dar, pe de alta parte, recentele vizite ale diplomatilor americani la Chisinau Stephen Minikes si Steven Peifer au adus nuante incurajatoare in ceea ce priveste proiectul – nuante pozitive si deschideri catre proiecte alternative. Mai mult, chiar ambasadoarea americana in capitala Republicii Moldova, Pamela Smith, a schimbat recent semnificativ tonul atunci cand chestiunea federalizarii era pusa pe tapet.

Si asta e bine. Caci daca proiectul initial pus pe masa de catre Rusia prin mana OSCE va fi aplicat, Transnistria, apoi Moldova – prinsa in chingi de constitutia federala -, vor deveni ultimele bastioane ale dominatiei etnocratice a fostului imperiu sovietic. Un regim in care majoritatea este sistematic exclusa de la dezbateri, iar o minoritate etnica conduce si decide - in ultima instanta - totul, se numea odata, atunci cand Occidentul vroia sa spuna lucrurilor pe nume – aparheid. Nu vedem nici un motiv de ce astazi s-ar chema altfel.