"Grand-Hotel", din plin centrul capitalei moldovenesti, este frecventat, in general, de straini. Acum el este pe jumatate pustiu. De fapt, chiar si pe marile bulevarde ale orasului rar se mai vad masini cu numere straine. "Cine mai vine pe aici, cand nici noi nu stim ce ne asteapta maine? Eu nu mai am incotro, dar aproape toti prietenii si cunoscutii mei s-au raspandit care incotro. Ma refer la noi, rusii", mormaia un taximetrist, om trecut cu mult de floarea varstei. Potrivit datelor neoficiale, in perioada de dupa sangeroasele evenimente din 1992, cand Chisinaul a incercat fara succes sa refaca "ordinea constitutionala" in Transnistria, din Moldova a plecat peste un sfert din populatia rusa. Pentru majoritatea celor care traiesc pe malul stang al Nistrului, este mai sigur sa detii un pasaport rusesc sau ucrainean. Recentul incident de la punctul de control nr. 9 din raionul Vadul lui Voda, provocat de moldoveni si care doar printr-o minune nu s-a soldat cu victime, a demonstrat, inca o data, fragilitatea armistitiului.
In cei 13 ani care au trecut de la confruntarile armate, au fost avansate numeroase variante de reglementare a conflictului, dar, de fiecare data cand era vorba de actiuni concrete, una din parti parasea masa tratativelor. In toamna lui 2003, fusese convenit, practic, textul unui document care deschidea calea crearii unui stat federativ, permitea legalizarea republicii transnistrene in componenta unui stat unic. Dar in ultimul moment, presedintele Voronin a refuzat sa-si depuna semnatura. Transnistria, care a marcat, la 1 august, 15 ani de existenta, a ramas nerecunoscuta.
"In toti acesti ani, am trait sub presiunea Moldovei. Intr-un an de blocada vamala, pierderile noastre s-au situat la nivelul a aproximativ 50 milioane dolari. Se pastreaza pericolul unei agresiuni armate", spune Igor Smirnov, presedintele Transnistriei.
Dupa respingerea de catre Chisinau a "propunerilor moscovite", toate sperantele s-au indreptat acum spre "planul Iuscenko". Din pacate, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat legea cu privire la "Principalele principii ale statutului legislativ al asezarilor de pe malul stang al Nistrului (Transnistria)", demonstrand, astfel, ca nici "planul Iuscenko" nu este pe gustul Chisinaului.
In spatele unor cuvinte alese despre respectarea drepturilor omului si a minoritatilor nationale, despre suprematia legii, documentul cere, intr-o forma voalata, dar categorica, "demilitarizarea": atata timp cat din Transnistria nu vor fi evacuate trupele rusesti, nu se poate vorbi despre nici un fel de alegeri pentru Sovietul Suprem al Transnistriei sau despre un statut special acordat regiunii.
Practic, asa cum sublinia un comentariu al MAE rus, partea moldoveana incearca sa intoarca totul cu susul in jos: "De parca nu ar fi existat 13 ani de negocieri complexe, pe parcursul carora, dupa tragicele varsari de sange din 1992, partile au invatat, cu sprijinul mediatorilor din partea Rusiei, Ucrainei si OSCE, sa contruiasca un dialog civilizat, sa refaca o colaborare normala...
Rusia, in calitatea ei de stat-garant si de mediator al procesului de reglementare transnistreana, considera ca actul unilateral al Parlamentului moldovean este contraproductiv".
"Se creeaza impresia ca liderii Moldovei imping procesul de negocieri in impas", estima ambasadorul Rusiei la Chisinau, Nikolai Riabov.
"Cei care stau acum la masa tratativelor vor fi, pur si simplu, obligati sa se bazeze pe cerintele noii legi si de aceea devine tot mai anevoioasa gasirea de noi posibile formule de compromis... In plus, tinand cont de faptul ca nu este exclus un raspuns corespunzator din partea Transnistriei ? printr-o abordare proprie a procesului de reglementare, noua confruntare ar putea fi mult mai dura".
Evocand intelegerile de la Istanbul din 1998 si cerand evacurarea imediata a militarilor rusi din Transnistria (1.200 pazesc depozitele de munitii si armament, iar 500 indeplinesc misiuni de mentinere a pacii), Chisinaul uita faptul ca termenul de retragere a trupelor este direct legat de reglementarea conflictului de pe Nistru.
A-i retrage acum inseamna a incalca toate acordurile internationale. "Care dintre transnistreni va permite rusilor sa-si evacueze cele 20.000 de tone de munitii?", se intreba retoric un diplomat ucrainean. "Oamenii vor ocupa calea ferata. Pentru ei, prezenta rusilor in zona constituie o speranta ca groaznicele evenimente din 1992 nu se vor mai repeta".
"Nici unul dintre criticii misiunii rusesti de mentinere a pacii nu se straduieste macar sa-si argumenteze in mod serios punctul de vedere", este de parere Dmitri Soin, directorul filialei tiraspolene a Institutului pentru Strategie Nationala a Rusiei. Motivul este evident: nici unul dintre ei nu este interesat de pace in regiune. Voronin si anturajul lui vor cu orice pret sa puna mana pe Transnistria, pentru a-si insusi proprietatile si pentru a rotunji capitalul familiilor lor. Iar sponsorii occidentali ai regimului lui Voronin se gandesc doar cum sa alunge Rusia de aici".
Comentariu publicat de Trud - Agentia "Rusia la zi"
Piotr Riskov si Stanislav Prokopciuc |
